Seara de octombrie, ora 19:10… ma intorc de la munca pe unul din bulevardele mari ale Constantei – B-dul Mamaia… lumina peste tot, ici colo cate un trecator. Dupa 2 minute de mers imi dau seama ca este cineva in spatele meu. Imi intorc privirea… un baiat cam la 17 ani ce poarta un bluzon negru cu gluga pe cap… ma linistesc. Sesizez ca e tot in urma mea… si totusi am mai mers 50 de m… incetinesc, poate ma va depasi. Ma simt parca urmarita. Nu mai am mult si trebuie sa fac dreapta de pe bulevard pentru a intra pe strada unde locuiesc. Baiatul din spatele meu nu ma depaseste. Fac dreapta… e cam intuneric in prima portiune a strazii, ma simt speriata, imi intorc un pic privirea sa vad daca mai e cineva in spatele meu iar cu coada ochiului sesizez ca nu ar fi… nu fac decat 5 pasi si simt ca e iar cineva in spate… nu apuc sa ma intorc si simt persoana din spatele meu aproape de mine …ii simt atingerea ! Tip cat ma tine gura…. ma uit in spate… vad ca baiatul cu bluzonul negru…fuge ! Nu-mi dau seama ce s-a intamplat. Verific geanta… telefonul. Totul e in regula ! Mi-a pus doar mana pe fund pe o straduta intunecosa si pustie, apoi a fugit ! Inima mea bate. Tensiunea e ridicata… se putea intampla ceva mult mai grav… Am fost hartuita ! Nu-mi pot reveni imediat ! Oare ce va face acest baiat cand va mai creste, va recurge la gesturi mai violente in portiuni intunecoase? ! Se simte mai bine cand recurge la astfel de gesturi? Exista oare o satisfactie pentru asa ceva?